Elegie de Zaharia Stancu

Elegie
de Zaharia Stancu:

“am uitat de mult cum arati,
dar poate ochii-ti erau albastrii,
parul aprins ca padurile toamna,
mainile mici, si viorii

am uitat de mult cum vorbesti,
dar parca aveai glasul scazut.
mai aud, ca prin vis, o vioara
inganand in trecut

nici nu-mi pasa de tine, nu-mi pasa
dac-ai murit, daca traiesti…
doar o ciuda smintita ma zbuciuma.
cresti din zapezi si matasa”

pentru toti

iubirea era un barbat inalt urias

iubirea era un bărbat înalt uriaş

- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – -
de Stefania Klein [Buburuza78 ]

|

azi dimineaţă am văzut cea mai frumoasă iubire
din ultimii ani era un bărbat înalt uriaş
cu ochelari negri de soare şi vestă de piele peste tricoul
alb o ţinea strâns de mâinile amândouă
cu o mână o soţie cârlionţată, cu cealaltă o copilă
împleticită de somn
erau tineri frumoşi şi se făcea că împrejurul lor dansa
bezmetică iubirea ca o ţigancă beată de fum şi de vin

nu vreau să zic că f-ul fericirii vine de la familie de la
fidelitate pentru că uneori f-ul ăsta
poate izvorî din palma unei prostituate care
dezmiardă în zori un chip adormit şi necunoscut sau
din inima unei măicuţe ce te petrece cu privirea
într-o răspântie de unde nu ştii dacă pleci ori soseşti

nu vreau să zic că dragostea are reşedinţa în
vreun loc anume pentru că e o chestie de minimă
cultură generală faptul că ea
e o pasăre călătoare
şi că nicio vrăjitoare nu poate vedea
în nicio damă de pică în nicio ceaşcă de cafea
ciobită unde va poposi
nici când

vreau să zic că de la masa unei cafenele se uita
la iubirea dansând ca o ţigancă beată o femeie
a cărei credinţă pierise în urmă cu câteva zile n-o petrecuse
pe ultimul drum pentru că atunci când îţi pierzi credinţa
nu-ţi arde de ritualurile strămoşilor o dai simplu dracului
şi-ţi vezi de viaţă ca şi cum ar mai avea rost
se uita la bărbatul uriaş cu ochii ascunşi şi cu iubirea
încălzindu-se în palmele amândouă şi în privirea ei
pâlpâia tremurând o umbră de suflet
ca o
lumânare

amintiri din copilarie

Neavand ce face si gasind un articol a unei fetiscane iaca ce-am facut si eu….. o paralela intre “a avea” si “a nu avea” dar in final se ajunge la aceeasi concluzie = toti suntem facuti din acelasi aluat.CONDIMENTELE NE DIFERENTIAZA.Si pentru ca nu e vorba de carnati sau de sarmalute (trebuia sa scriu asta-ghiorrrrrr -riposta stomacului meu pacalit cu doua 3in1 de azdimineata si 2 tigari. furate de la otul meu din pachet cu gandul ca daca nu-mi voi cumpara pachetul meu,ma las..).
Miss Deianeira say’s:
“Nu am avut niciodata papusa Barbie. Pentru un copil care capata constiinta de sine imediat in perioada post-decembrista, a nu avea Barbie putea fi destul de frustrant si dureros. Atat de frustrant incat copilul si-a facut un orgoliu suprem din faptul ca nu avea Barbie, CA TOTI CEILALTI.”
Corelnita say’s:
Am avut o singura papusa Barbie…si aceasta cand eram deja mare si nu ma mai jucam cu papusile ,si-am asezat-o frumos pe sifonierul cu celelalte papusi din…whatever! vechile papusi pe care sunt sigura ca le-ati pupat toti macar o data-n viata (majoritatea cand eram kinderi,dar sunt sigura ca unii le mai pupa si azi desi sunt trecuti de treij de ani).
Miss Deianeira say’s:
Nu am avut niciodata role si nici bicicleta dar de asta nu mi-a parut rau, ca oricum nu eram genul sportiv. Tin minte foarte fag o tricicleta, dar s-a pierdut in negura istoriei.
Nu am avut niciodata Monopoly si de aia mi-a parut iarasi rau.
Corelnita say’s:
Pe la 8 ani (cred ca dupa prima mea coronita din clasa 1),tata mi-a cumparat bicicleta noua…MTB roz cu mov pt fete( …stiti voi cu bara aceea in v,nu ca la baietei cu bara dreapta ca linia orizontului de care se lovesc cu cohones cei mai adesea:)))si eram tare mandra cand ne-am dus la tejghea sa o platim ,iar domnul vanzator a intrebat ce nume sa treaca pe garantie la care tata a raspuns: pai numele fetei ca dansa o va stapani deacu’!Si mi-a cumpart si o borseta care sa se monteze cu scai in locul acel dedesubtul barei in v unde sa-mi tin bani de inghetata si intotdeuna acea foaie cu garantia in caz ca ma opreste vreun nene politai pe strada – de fapt ce strada ca nici nu ma lasa sa plec de pe straduta din spatele casei.Abia apoi printr-a 5-a am iesit si eu “pe centru”.
As putea continua cu multe replici…dar nu vreau sa fiu chiar rea si ma opresc aici…Pentru ca orice as spune nu conteaza decat finalul..un final pe care mi-as dori sa-l strig in gura mare.
Se vede dragii mei ca am evoluat ca un om sanatos si fizic si psihic(ma rog pe cat se poate )…desi sunt foarte aproape ca varsta nu am devenit nici emo,nici cremo,nici nimic altceva decat un om normal ..un om de care acel ce-mi cumpara biciclema acum 16 ani sa fie mandru ca fata lui a devenit femeie,desi pentru el intotdeauna voi fi fata lui tata…TE IUBESC,TATA!

revolutia chilotilor nostri cei de toate zilele

Recados e Gifs para Orkut





Chiloteii au trecut prin etape variate de design si au devenit elemente cheie in industria modei, componente ale lenjeriei intime de dama.
Au fost subiectul curiozitatii si al ridiculizarii fiind luati drept simbol al promiscuitatii sexuale. Nici un alt articol de vestimentatie sau lenjerie nu a cauzat atat de multe reactii adverse de-a lungul istoriei, precum chiloteii.
Din anii 1920, linia fustelor a inceput sa se ridice si a inceput sa se dea importanta articolelor ce ieseau de sub fuste. Chiloteii initiali erau confectionati din matase sau matase artificiala, numita vascoza.
Apoi a inceput sa fie utilizat nylonul. Impactul asupra pielii precum si alte probleme si incidente asociate determina din nou folosirea bumbacului. Unele persoane isi doreau sa scoata in evidenta mai mult anatomia femeii, aceasta fiind gresit inteleasa, la scara larga, datorita cenzurii acestui subiect tabu. Grupuri feministe acuzau ca indispensabilii traditionali pentru femei erau realizati spre a impune control si pentru a deforma aspectul femeii.
Aceasta miscare a determinat schimbari majore de design al chiloteilor, acestia fiind realizati conform anatomiei femeii, devenind, astfel, articole comode, placute si atragatoare. Exprimau libertate! In anii ’70, cu doar zece ani mai tarziu, revolutia sexuala a femeilor pune stapanire pe industria lenjeriei intime iar chiloteii continua sa devina mai mici, mai mulati si mai sexy, mai colorati si scanteietori.
Chiloteii au progresat de la simple produse de igiena si s-au transformat in obiecte ale placerii si ale sexualitatii in lumea intreaga. Libertatea si drepturile femeilor, emanciparea lor au determinat expunerea formelor senzuale feminine, lasand putin loc imaginatiei.

Recados e Gifs para Orkut





In zilele noastre, chiloteii au devenit accesorii indispensabile, de interes major pentru femei, fiind asociati cu zburdalnicii sexuale si forme distractive ale vietii, in special pentru spiritul ludic.

don’t worry,be happy…

Vine un moment in viata cand realizezi:

Cine conteaza,

Cine nu a contat niciodata,

Cine nu va mai conta…

Si cine va conta intotdeauna…

Deci, nu iti face griji pentru oamenii din trecutul tau,
Exista un motiv pentru care nu au ajuns sa fie prezenti in viitorul tau…

jobul meu..e oare al meu?

Autocunoşterea sau cunoaşterea de sine se dezvoltă odată cu vârsta şi cu experienţele prin care trecem. Pe masură ce persoana avansează în vârstă, dobândeşte o capacitate mai mare şi mai acurată de a se cunoaşte pe sine. Totuşi, niciodată nu vom putea afirma că ne cunoaştem pe noi înşine în totalitate; cunoaşterea de sine nu este un proces care se încheie odată cu adolescenţa sau tinereţea. Confruntarea cu evenimente diverse poate scoate la iveală dimensiuni noi ale personalităţii, care sunt deja consolidate, însa cu care intrăm în contact numai în anumite contexte.

Unul dintre aceste evenimente joacă un rol deosebit de important în cadrul procesului cunoaşterii de sine. Este vorba despre momentul alegerii carierei, care – afirmă specialiştii – poate fi asociat cu dobândirea identităţii profesionale, numai odată ce se realizează integrarea şi adaptarea iniţială la profesie. Există însă situaţii în care această adaptare este resimţită în plan afectiv ca un « şoc », datorat confruntării între realitate şi ideal, între investiţiile afective ale tânărului în activitatea profesională şi fedback-ul primit din partea angajatorului.

Aşteptările pe care tinerii le au faţă de primul loc de muncă variază în funcţie de motivaţiile profesionale ale acestora, care devin în prezent din ce în ce mai concentrate în jurul nevoii de statut şi de securitate financiară, pe care psihologii le includ în categoria motivaţiilor « de igienă».

La polul opus acestui tip de motivaţii se află aşa-numitele « motivaţii intrinseci », care au ca sursă dorinţele, nevoile, şi trebuinţele proprii fiecăruia dintre noi, cu care din păcate intrăm prea puţin în contact, riscând a ne « înstrăina » treptat de sine, şi a ne crea o falsă identitate socială şi profesională.

Să alegi o profesie care nu se potriveşte cu ceea ce eşti şi cu adevăratele tale dorinţe este ca şi cum te-ai privi într-o oglindă care deformează imaginea. Însa este posibil ca într-o zi aceasta să se spargă şi să fie nevoie să cumperi o alta nouă. Uitându-te în ea, vei putea fie să constaţi că nu este nici o diferenţa, fie că există discrepanţe între imaginea veche şi cea nouă, această experienţă având în unele cazuri efecte pozitive sau negative în planul imaginii de sine, şi deci, al cunoaşterii de sine.

Acelaşi lucru se poate întâmpla şi în cazul raportului dintre motivaţiile tale profesionale şi actualul sau viitorul loc de muncă. Este posibil ca, neavând o posibilitate de reflectare corectă a acestor interese privind cariera, să constaţi cu uimire că poţi schimba numeroase profesii, fără a ajunge în final la o cunoaştere de sine cât mai completă, adică fără a îţi consolida o identitate de muncă.

Ce putem însă face pentru a nu ajunge în asemenea situaţii, care ar putea naşte stări de anxietate, îndoială faţă de sine şi chiar faţă de ceilalţi ? Dacă răspunsul care îţi vine cel mai uşor în minte este « să ne cumpărăm o oglindă bună » înseamnă că eşti una dintre persoanele care doreşte să intre în contact cu propriile motivaţii referitoare la alegerea carierei.

Şi este bine să ştii că poţi avea surprize plăcute sau neplăcute când te vei vedea aşa cum eşti cu adevărat în context profesional…sau poţi să constaţi că eşti neschimbat, ceea ce înseamnă că ai atins un nivel optim al cunoaşterii de sine.

articol preluat de mine de la Loredana Vladareanu

Şcoala este locul unde copilăria se termină în fiecare zi.

Atunci cand uitam ceea ce am invatat in toti anii de scoala…atunci mai ramane ceva-ramane educatia!

bucura-te de viata,femeie frumoasa

Daca mi-as putea trai din nou viata, M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi… As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir, in loc sa o las sa se topeasca in camara.. As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult… As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie curatata. As fi mincat pop-corn in camera “buna” si nu mi-as mai fi facut atitea griji din cauza prafului cand cineva vroia sa aprinda focul in semineu. Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui. N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara, doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat. As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba. As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata. Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat…l-as trai… Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte… Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, n-ar trebui sa va intereseze cine ce face… In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc Sa ne gandim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat… Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul, sufletul, emotiile.” Cum ne privim pe noi insine la diferite varste? “Fetita de 3 ani : Se priveste si se vede regina .. Fetita de 8 ani : Se priveste si se vede Cenusareasa. Adolescenta de 15 ani : Se priveste si vede Sora cea Urita (Mama, nu pot merge la scoala aratind in halul asta!!) Tanara de 20 de ani : Se priveste si se vede”prea grasa/ prea slaba, prea inalta/ prea scunda, prea cu parul lins / prea creata”- dar decide sa iasa oricum. Femeia de 30 de ani: : Se priveste si vede”prea grasa / prea slaba, prea inalta / prea scunda, prea cu parul lins / prea creata”- dar decide ca nu are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum. La 40 de ani: Se priveste si vede “curata” si iese oricum. La 50 de ani : Se priveste si vede “Sunt eu” si merge oriunde isi doreste. La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea. La 70 de ani : Se priveste si vede intelepciune, rasete si abilitate, iese si se bucura de viata. La 80 de ani : Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se bucure de lume. Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet!

Bucura-te de viata, Femeie Frumoasa!!!!!!!!!

UNDE NU ESTE DURERE…

Nu pot vorbi despre acest tragic eveniment.Prea trist ca sa fie adevarat…prea devreme…prea multa durere…Dumnezeu sa te ierte Luciane..Domnul avea un plan cu tine si te-a facut un mire inger in Cer.Dar cu noi cum ramane Doamne?!Ajuta-ne Doamne!Ajuta-i pe acei parinti care incearca sa mai traiasca de acum incolo.

weekend cu mama

Nu am mai scris de mult..dar am citit multe alte bloguri.Daca vreti sa stiti voi..am vazut si un film chiar!extraordinar..un film romanesc foarte bun!La indrumarea unuia..nus cine..da ma rog asta nu conteaza…am cautat filmul romanesc “Weekend cu mama”.M-a atras ideea ca personajul principal era Adela Popescu.Foarte captivant,desi l-am lasat pe pause cateva minute ca muream de foame:D, filmul se termina trist , tragic dar foarte real pentru tara in care traim.Altceva ma framanta pe mine:cum a putut Adela mea sa stea intinsa intr-o morga, intr-un sertar rece de metal , unde stau mortii?????Printre morti?????Cata tarie tre sa ai sa filmezi intr-un asa cadru???beacsss beasccsss beascsss.N-as putea sincer, n-as putea!Draga Adela , felicitari!!Ma enervai enorm in telenovelele tale dar mi-ai schimbat total parerea despre tine !Bravo! NOTA 10!Iar voua..vizionare placuta!